Partide memorabile

1956. Prima întâlnire oficială cu Dinamo Buc.

Prima întâlnire oficială a fost în anul 1956 în optimile de finală ale Cupei României, în Liga 1 întâlnindu-se pentru prima dată în sezonul 1957-1958.

Aşa cum spuneam mai sus, prima întâlnire oficială dintre dinamovişti şi braşoveni a avut loc în Cupa României, în data de 15.11.1956. Meciul s-a jucat la Braşov (n.a. - Braşov se numea Stalin la acea dată) şi s-a încheiat cu victoria formaţiei de ligă secundă.

Energia Steagul Roşu – Dinamo Bucureşti 4-3 (1-1)
(Au marcat: David ’36, Fusulan ’50, Ciripoi ’51, Proca ’78, Boian ’20 ’85, Nicusor ’83)

ENERGIA ST. ROŞU: Constantinescu – Raicu, Marinescu, Percea – Aron, Zaharia – Haşoti, Fusulan, Proca, Ciripoi, David
DINAMO: Uţu – Izghireanu, Băcuţ II, Fl. Anghel – Călinoiu, Nunweiller – Boian, Nicuşor, Ene, Neagu, Suru.

După meci, Sportul Popular titra: „SURPRIZĂ ÎN CUPA R.P.R. LA ORAŞUL STALIN.”
„Înfrîngerea echipei Dinamo Bucureşti se datorează în special jocului necorespunzător al apărării (Băcuţ II şi Călinoiu au fost cei mai slabi de pe teren). Terenul desfundat şi alunecos (din cauza topirii zăpezii) a îngreunat foarte mult controlul balonului. Jocul devine mai rapid şi cu faze spectaculoase abia spre mijlocul primei reprize. În această perioadă a meciului, Dinamo are iniţiativa pe care o şi concretizează prin Boian (min. 20) care a înscris de la 15 metri: 0-1. După mai multe ocazii ratate, atît de înaintaşii metalurgişti, cît şi de cei de la Dinamo, în minutul 36 scorul devine 1-1: Haşoti trece de doi apărători, trimite lui Proca iar acesta şutează sec pe jos. Uţu nu reţine mingea şi David o împinge în plasă. În repriza a doua, iniţiativa aparţine Energiei care conduce în min. 78 cu 4-1. Cele 3 goluri au fost înscrise de Fusulan şi Ciripoi (ambele în min. 50) şi Proca în min. 78. Spre sfîrşit, bucureştenii îşi revin, dar prea tîrziu să refacă handicapul. În min. 83 Nicuşor reduce scorul: 4-2, iar două minute mai tîrziu, Boian stabileşte scorul final: 4-3.”

1956. Întîmplări adevărate

Lider autoritar în divizia B (având 13 puncte avans atunci când “Steagul Roşu” Braşov a intrat prima oară în prima divizie) echipa constructorilor de autocamioane cîştiga la scor şi meciurile din deplasare : 4-0 cu Dinamo Obor, 5-0 cu Poiana Cîmpina, 5-1 cu Locomotiva Constanţa etc. Era echipa “de aur” care în 4 ani avea să “meargă” triumfal, din divizia “B” pînă în finala Cupei Balcanice, pe care a şi căştigat-o , fără înfrângere. Cu atât mai surprinzător a fost însă meciul care îl vom povesti în continuare.

Flamura roşie Bacău – Metalul Steagul Roşu Braşov  4 – 6 (4 – 0!)

Un meci cu “cântec” ! Se spune că jucătorii braşoveni, având asigurată intrarea în prima divizie, au “acceptat” să fie … amabili cu gazdele, care pierzând două puncte pe teren propriu, ar fi ajuns în zona retrogradării. Şi astfel, la pauză, gazdele conduceau liderul cu incredibilul scor de 4 – 0 !. Când şi-a dat seama despre ce era vorba, antrenorul Silviu Ploieşteanu, la cabine i-a anunţat scurt pe jucători ca dacă ei sunt în stare de o asemenea ruşine, el nu-i va mai antrena. “Ori victorie, ori vă las !”, se povesteşte că le-ar fi zis la pauză acest antrenor şi pedagog fără egal.

Şi au urmat 45 de minute incredibile, în care formaţia “stegarilor” a făcut poate cea mai bună repriză din istoria acestei echipe, cu acţiuni uluitoare, cu şase goluri de senzaţie şi încă trei bare (!!) în faţa unui stadion, arhiplin, care privea mut de uimire, o mare echipă, cum nu mai fusese la Bacău. Aplauzele nesfârşite de la încheierea partidei răsplăteau nu numai unsprezece jucători de fotbal, dar totodată unsprezece artişti ai gazonului, care îi încântaseră !

Sursa:  Programul de meci F.C.M.Brasov – Flacara Moreni, din 31 mai 1987.

1971. Rapid făcut K.O. de Steagul Roşu : 1 – 3 !

Rapid Bucureşti – Steagul Roşu Braşov  1 – 3 (1 – 3)

(Au marcat : Petreanu min.43 respectiv Emil Dumitriu II min.30, Györffi min.35 şi Ivăncescu min.38 -pen)

Partida a avut loc în cadrul etapei a XXVI-a a ediţiei de campionat 1970/71, la data de 5.06.1971. La fluierul de început al arbitrului Nicolaea Rainea din Bârlad s-au aliniat formaţiile :

Rapid Bucureşti : N.Răducanu – Pop, Lupescu, Dan Coe, Greavu – C-tin Dinu, Dumitru, Năsturescu – Petreanu, St.Marin, Codreanu (antr. Marian Bărbulescu).

Steagul Roşu : Adamache – Ivăncescu, Jenei, Olteanu, Rusu – Pescaru, Kadar, Drăgoi – Dumitriu II, Florescu, Györffi.

“Rapid facut K.O. de Steagul Roşu : 1-3 !” – Aşa suna titlul apărut în ziarul Sportul, semnat de Constantin Alexe, după meciul disputat pe stadionul Republicii în care despre subsemnatul s-a spus că a fost “pericolul numărul unu pentru apărarea rapidistă.” Întreaga echipă a dorit foarte mult să obţină o victorie în acel meci, după 25 de etape aveam toate şansele să ne menţinem poziţia a III-a în clasament, onorantă pentru fotbalul braşovean, conformă cu obiectivul propus. Totuşi, puţini ne acordau şanse, mai ales că Rapidul se afla pe locul II în clasament, în “coasta” dinamoviştilor, deci în lupta directă pentru obţinerea titlului de campioni. Normal, rapidiştii au început cu atacuri în valuri, noi însă ne-am apărat cu mult calm şi am declanşat contraatacuri periculoase.

Primul gol a căzut în minutul 30, când ex-rapidistul Dumitriu II, care a avut atunci un bun sezon în echipa noastră, a şutat înşelător de la marginea careului şi Rică Răducanu nu a avut altceva de făcut decât să scoată mingea din plasă.

Au urmat minute bune de recital braşovean, aplaudat la scenă deschisă. În minutul 35 am sprintat, am trecut uşor pe lângă Greavu, am prelungit mingea, între Drăgoi şi Răducanu, am mai accelerat o dată şi am trimis-o în plasă: 2-0.
Două minute mai tîrziu am făcut din nou o cursă solitară, de această dată Greavu a reuşit să mă agaţe şi să mă trântească în careu, dar Nicolae Rainea nu a acordat penalty-ul care se impunea. Totuşi în minutul următor el nu a mai avut ce face la un nou fault comis de data aceasta de Pop asupra lui Florescu, şi Ivăncescu a transformat cu siguranţă, ridicînd scorul la 3-0! Trei goluri în numai 8 minute ! Rapidiştii erau pur şi simplu stupefiaţi, li se tăiaseră parcă picioarele. Au înscris un gol prin Petreanu în min.43 şi au fost ajutaţi de arbitrul Nicolae Rainea care, la un plonjon spectaculos al lui Năsturescu, le-a acordat un 11 m, ratat însă de Codreanu. Până în final tot noi am avut ocaziile cele mai mari, eu am ratat de două ori singur cu portarul, dar şi Adamache, regretatul Adamache, şi-a dovedit clasa apărând câteva mingi de gol. Au fost multe intrări dure ale rapidiştilor, Dumitru a fost eliminat, iar Dan Coe neputându-şi stăpânii nervii, a comis un gest, după cum s-a scris atunci, nemaivăzut pe stadioanele noastre, dezbrăcându-se de tricou şi aruncând-ul spre arbitru. Un gest pentru care putea fi eliminat, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Oricum, am dorit mult aceea victorie şi am obţinut-o pentru că întreaga echipă a evoluat exemplar, a respectat cu sfinţenie sarcinile de joc date de nea Tinel Stănescu, şi a crezut în şansa ei. Iată şi numele celor care au evoluat atunci şi notele obţinute: Adamache 9, Ivăncescu 8, Jenei 8, Olteanu 9, Rusu 7, Pescaru 9, Kadar 8, Drăgoi 7, Dumitriu II 8 (Balint 7), Florescu 8, Györffi 9.  

Csaba Györffi